carnosi
CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.
CÂRNOSÍ1, cârnosesc, vb. IV. Tranz. A sfâşia pe cineva sau o bucată de carne. – Et. nec. Cf. c ă r n o s.
CÂRNOSÍ2 vb. IV. v. cărnosi.
CÂRNOSÍ vb. v. ciopârţi, sfârteca, sfâşia.
CĂRNOSÍ vb. v. descărna.
cărnosí/cârnosí (ind. piel.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cărnoseáscă/cârnoseáscă
cârnosí (ind. piel.) v. cărnosi
cârnosí (a sfâşia) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârnosésc, imperf. 3 sg. cârnoseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârnoseáscă
A CÂRNOS//Í ~ésc tranz. 1) rar A rupe în bucăţi (cu mâinile, cu colţii, cu ghearele etc.); a sfâşia; a sfârteca. 2) (piei de animale) A pregăti pentru tăbăcit, înlăturând rămăşiţele de carne. /Orig. nec.