carnitura
CÂRNITÚRĂ, cârnituri, s.f. (Pop.) Cotitură (a unui drum). – Cârni + suf. -tură.
CÂRNITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură.
cârnitúră s. f., g.-d. art. cârnitúrii; pl. cârnitúri
CÂRNITÚR//Ă ~i f. pop. Loc unde un drum sau o apă îşi schimbă direcţia; cot; cotitură. /a cârni + suf. ~tură