carni
CÂRNÍ, cârnesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A (se) îndrepta în altă direcţie; a (se) întoarce. ♢ Expr. (Tranz.) Îţi cârneşte nasul din loc = miroase extrem de urât. A-şi cârni nasul sau (intranz.) a cârni din nas = a se arăta nemulţumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât. 2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din cârn.
CÂRNÍ vb. v. cârmi, coti, întoarce, vira.
cârní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârnésc, imperf. 3 sg. cârneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârneáscă
A CÂRN//Í ~ésc 1. intranz v. A CÂRMI. ♢ ~ din nas a-şi manifesta nemulţumirea (dezaprobarea, dispreţul etc.) printr-o grimasă. 2. tranz. (viţă de vie, tomate, bumbac etc.) A supune unei operaţii de înlăturare a vârfurilor la lăstarii principali sau la ramurile laterale. /Din cârn
CARN(I)- elem. „carne“. (< fr. carn/i/-, cf. lat. caro, carnis)