carnacior
CÂRNĂCIÓR, cârnăciori, s.m. Diminutiv al lui cârnat. – Cârnat + suf. -ior.
cârnăciór s. m., pl. cârnăcióri
CÂRNĂCIÓR ~i m. (diminutiv de la cârnaţ) mai ales la pl. 1) Cârnaţi mici, fripţi la grătar. 2) Cârnaţi subţiri, preparaţi din carne tocată fin, care se mănâncă fierbinţi. /cârnat + suf. ~ior