carmelit
CARMELÍT, -Ă, carmeliţi, -te, s.m. şi f. Călugăr(iţă) catolic(ă) care aparţine unui ordin înfiinţat în Spania în sec. XIII. – Din fr. carmélite.
carmelít s. m., pl. carmelíţi
CARMELÍ//T ~tă (~ti, ~te) m. şi f. (în Palestina în sec. XII) Membru al unui ordin călugăresc catolic. /<fr. carmélite
CARMELÍT, -Ă I. s. m. f. membru al unui ordin călugăresc catolic, celebru prin austeritatea sa. II. adj. inv., s. n. (de) culoare de un brun pal. (< fr. carmélite)
CARMELÍT, -Ă s.m. şi f. Membru al unui ordin călugăresc catolic, constituit în Palestina în sec. XII. [Cf. fr. carmélite, it. carmelita < Carmel – munte în Palestina].