carma
CÂRMĂ, cârme, s.f. 1. Piesă mobilă care serveşte la menţinerea sau la schimbarea direcţiei de mers a unei ambarcaţii, a unei nave sau a unui aparat de zbor. 2. Fig. Conducere, cârmuire, guvernare. – Din sl. krŭma.
CÂRMĂ s. v. cârmuire, conducere, diriguire, domnie, guvernare, putere, stăpânire.
CÂRMĂ s. v. pârghie.
cârmă s. f., g.-d. art. cârmei; pl. cârme
CÂRM//Ă ~e f. 1) Piesă mobilă care serveşte la manevrarea navelor maritime sau aeriene. 2) fig. Conducere a unei activităţi sociale; cârmuire; guvernare. ~a statului. [G.-D. cârmei] /<sl. kruma