carlionta
CÂRLIONŢÁ, cârlionţez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face cârlionţi, inele. [Pr.: -li-on-] – Din cârlionţ.
CÂRLIONŢÁ vb. v. ondula.
cârlionţá vb. (sil. -li-on-), ind. prez. 1 sg. cârlionţéz, 3 sg. şi pl. cârlionţeáză
A SE CÂRLIONŢ//Á se ~eáză intranz. A se răsuci în inele; a se face cârlionţi; a se ondula; a se încreţi; a se bucla. [Sil. -li-on-] /Din cârlionţ
A CÂRLIONŢ//Á ~éz tranz. A face să se cârlionţeze; a ondula. [Sil. -li-on-] /Din cârlionţ