carje
cấrje (-ji), s.f. – 1. Baston de episcop. – 2. Băţ cu partea superioară bifurcată pe care se sprijină infirmii. – 3. Băţ, par. – 4. Cuţit de tăbăcar. – 5. La plug, regulator. – 6. Macara pentru mine. Var. cîrjă. Sl. krĭzĭ „cruce“, care provine din lat. crucem, prin intermediul v. germ. (Cihac, II, 42; Skok 63); cf. sb. krža „cîrje“. Var. este numai ortografică. – Der. cîrjoiat, adj. (curbat, arcuit); cîrjob (var. gîrjob), adj. (încovoiat), prin contaminare cu gîrbov (DAR). Din rom. provin rut. kyrža „cîrje“ (Candrea, Elementele, 403), şi mag. gerzsa (Edelspacher 13).