carja
CẤRJĂ, cârje, s.f. 1. Băţ cu partea superioară bifurcată, fixată sub braţ, de care se sprijină în timpul mersului oamenii infirmi. 2. Baston (încovoiat în partea superioară); spec. baston care servea ca simbol al puterii sau care serveşte ca simbol al unei demnităţi. 3. (Anat.; în sintagma) Cârja aortei = porţiunea curbată pe care o prezintă artera, după ieşirea din inimă. [Pl. şi: cârji] – Din sl. kryži „cruce“.
CÂRJĂ s. 1. (prin Transilv.) măciucă. (Merge sprijinit în ~e.) 2. (ANAT.) cârja aortei = crosa aortei.
CÂRJĂ s. v. chingă, cocârlă, crivac.
cârjă s. f., art. cârja, g.-d. art. cârjei; pl. cârje
CÂRJ//Ă ~e f. 1) Baston cu partea de sus bifurcată, care serveşte drept sprijin oamenilor cu picioarele bolnave. A umbla în ~e. 2) Baston încovoiat la capătul de sus, servind drept sprijin în mers. [G.-D. cârjei] /<sl. kruži