cariie
cărîie (-îi), s.f. – Urmă lăsată pe trup de sudoare şi murdărie, jeg. Lat. *carōnia, cf. it. carogna, fr. charogne, sp. carroña (REW 1707), toate su sensul primitiv de „cadavru“. Pe lîngă un sens secundar natural, de „puturos“ (cf. port. carronho, valenc. carronya şi v. engad. karuoñ „leneş“, cu aceeaşi evoluţie a rom. „puturos“), se pare că a existat de asemenea o confuzie cu ideea de „rîie“, al cărei cuvînt este aproape identic, cf. sp. carroñar „a cauza rîia“. Întrucît sp. roña înseamnă firesc şi rîie şi „jeg“, semantismul nu oferă nici o dificultate pentru rezultatul rom.