caricatura
CARICATÚRĂ, caricaturi, s.f. 1. Reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situaţii prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenţie satirică sau umoristică. ♦ Înfăţişare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu această înfăţişare. 2. Imitaţie nereuşită, care denaturează originalul. – Din fr. caricature.
caricatúră s. f., g.-d. art. caricatúrii; pl. caricatúri
CARICATÚR//Ă ~i f. 1) Imagine a unei persoane sau a unei situaţii în care se exagerează în mod intenţionat unele trăsături (de obicei negative) în scop satiric sau umoristic. 2) Imitaţie nereuşită sau denaturată a unui original; parodie. 3) fig. Persoană sau obiect cu înfăţişare ridicolă. /<fr. caricature
CARICATÚRĂ s. f. 1. desen care reprezintă o persoană, o situaţie etc. exagerând intenţionat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative). 2. (fig.) imitaţie nereuşită, denaturată. (< fr. caricature, it. caricatura)
CARICATÚRĂ s.f. 1. Desen care reprezintă o persoană, o situaţie etc. prin exagerarea intenţionată, în scopuri satirice, a anumitor trăsături (negative). ♦ Înfăţişare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu astfel de înfăţişare. 2. (Fig.) Imitaţie nereuşită, denaturată. [< fr. caricature, cf. it. caricatura].