carica
CĂRÍCĂ s. v. rotiţă.
caricá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. carícă
CARICÁ vb. tr. 1. a încărca o navă. 2. a exagera, a şarja. (< it. caricare, lat. carricare)
CARICÁ vb. I. tr. A încărca o navă. [< it. caricare].
cărícă (-ci), s.f. – Rotiţă. Mag. karika (DAR). În Trans.