careta
CARÉTĂ, carete, s.f. Trăsură închisă, cu patru roţi. [Var.: (reg.) carâtă s.f.] – Din rus. kareta.
CARÉTĂ s. v. cupeu, trăsură închisă.
carétă s. f., pl. caréte
CARÉT//Ă ~e f. Trăsură de lux acoperită, cu patru roţi. /<rus. kareta
CARÉTĂ s. f. trăsură închisă. (< rus. kareta)
CARÉTĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carâtă s.f. / < rus. kareta].
carétă (-te), s.f. – Trăsură, caleaşcă. Rus. kareta, din it. carretta (DAR). – Der. caretaş, s.m. (vizitiu).