cardi
CARDI- v. cardio-.
cardí (-désc, -ít), vb. – 1. A bate, a lovi. – 2. A fura, a şterpeli. Cuvînt argotic, cu siguranţă de origine ţig. Graur 133 îl explică prin ţig. kar- „a pronunţa“, contaminat cu a mardi; ceea ce presupune un sens „a vorbi“ atestat de Graur şi Juilland 160, dar contestat de Vasiliu, GS, VII, 108, şi pe care, la rîndul nostru, nu îl cunoaştem. Chiar şi aşa, semantismul prezintă dificultăţi. Mai probabil provine din ţig. ker- „a da“, prin intermediul formei kărdem. – Der. cardeală, s.f. (bătaie); carditor, s.m. (informator). Cf. de asemenea, în susţinerea etimonului kar-, Graur, BL, VI, 198 şi V, 223.