cardas
CARDÁŞ s. v. camarad, tovarăş.
cardáş s. m., pl. cardáşi
cardáş (-şi), s.m. – (înv.) Tovarăş, camarad. – Tc. kardaş (Şeineanu, II, 89); cf. bg., sb. kardaš. – Der. cîrdăşie (var. cărdăşie), s.f. (asociere, prietenie), schimbat prin influenţa lui cîrd şi cîrdui; cardaşlîc, s.n. (înv., asociaţie), din tc. kardaşlik; (în)cîrdoşi, (în)cîrdoşa, vb. (a asocia, a lega prietenie).