carcoti
CÂRCOTÍ, cârcotesc, vb. IV. Intranz. şi refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se sfădi mereu. ♦ Intranz. A-şi arăta nemulţumirea; a cârti. – Din cârcotă.
CÂRCOTÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra.
cârcotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârcotésc, imperf. 3 sg. cârcoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârcoteáscă
A CÂRCOT//Í ~ésc intranz. pop. 1) A căuta motiv de ceartă. 2) A-şi manifesta mereu nemulţumirea, bombănind. /Din cârc