carcotas
CÂRCOTÁŞ, -Ă, cârcotaşi, -e, adj., s.m. şi f. (Pop. şi fam.) (Om) care caută mereu ceartă, care e veşnic nemulţumit. – Cârcotă + suf. -aş.
CÂRCOTÁŞ adj., s. şicanator, (rar) procesiv, (pop.) cârtitor, gâlcevitor, (Mold. şi Bucov.) cârciogar. (Om ~ .)
cârcotáş adj. m., s. m., pl. cârcotáşi; f. sg. cârcotáşă, pl. cârcotáşe
CÂRCOTÁŞ ~ă (~i, ~e) şi substantival pop. Care este permanent nemulţumit; care caută mereu gâlceavă, ceartă. /cârcotă + suf. ~aş