carcota
CẤRCOTĂ, cârcote, s.f. (Pop. şi fam.) Neînţelegere, ceartă, gâlceavă. ♢ Loc. vb. A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva). – Cf. scr. k r k o t j a „lipsă de mlădiere, inflexibilitate“.
CÂRCOTĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, vrajbă, zâzanie.
cârcotă s. f., pl. cârcote
CÂRCOT//Ă ~e f. pop. Schimb de cuvinte tari (între două sau mai multe persoane); sfadă; ceartă. ♢ A intra (sau a se băga) în ~ cu cineva a se certa cu cineva. /v. a cârcoti