carcali
CÂRCĂLÍ, cârcălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. şi tranz. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. 2. Tranz. A murdări. – Cf. scr. k r k a l j i t i.
CÂRCĂLÍ vb. v. pârpăli.
cârcălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârcălésc, imperf. 3 sg. cârcăleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârcăleáscă
cârcălí (-lésc, -ít), vb. – A strica, a face ceva de mîntuială. Creaţie expresivă (cf. Graur, BL, 91). După Puşcariu, Dacor., I, 595 şi DAR, din sb. krkliti „a murdări“; acest ultim sens, care acolo este atribuit cuvîntului rom., nu este sigur. – Der. cîrcală (var. cricală), s.f. (lucru prost).