carbura
CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.
CARBÚRĂ, carburi, s.f. Substanţă rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ♢ Carbură de calciu = carbid. – Din fr. carbure.
CARBÚRĂ s. (CHIM.) carbură de calciu v. carbid; carbură de fier = cementită; carbură de siliciu v. carborundum.
carburá vb., ind. prez. 1 sg. carburéz, 3 sg. şi pl. carbureáză
carbúră s. f., g.-d. art. carbúrii; pl. carbúri
CARBÚR//Ă ~i f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ♢ ~ de calciu combinaţie a carbonului cu calciul, care în reacţie cu apa dă acetilena; carbid. /<fr. carbure
A CARBUR//Á ~éz tranz. 1) (fier sau aliaje feroase) A trata cu carbon (în vederea preparării oţelului). 2) (carburanţi) A amesteca cu aer. /Din carbură
CARBÚRĂ s. f. compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. o ~ de calciu = carbid. (< fr. carbure)
CARBURÁ vb. tr. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. (< fr. carburer)
CARBURÁ vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer].
CARBÚRĂ s.f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. [< fr. carbure].