carbunar
CĂRBUNÁR, cărbunari, s.m. 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. 2. Persoană care vinde cărbuni. – Cărbune + suf. -ar.
CĂRBUNÁR s. (rar) mangalagiu, mangalar, mangalizator, (reg.) bocşer, (prin Maram.) săhălbar.
cărbunár s. m., pl. cărbunári
CĂRBUNÁR ~i m. 1) înv. Muncitor care lucra la producerea cărbunelui din lemn. 2) Persoană care vinde cărbuni. 3) rar Muncitor la o exploatare de cărbuni. /<lat. carbonaris
cărbunár (-ri), s.m. – 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn. – 2. Persoană care vinde cărbune. – Mr. cărbunar, istr. cărburǫr. Lat. carbonarius (Puşcariu 288; Candrea-Dens., 261; REW 1676); cf. it. carbonaio, fr. charbonnier, cat. carboner, sp. carbonero, port. carvolino. Cf. cărbune. – Der. cărbunăreasă, s.f. (vînzătoare de cărbuni); cărbunărie, s.f. (cuptor pentru cărbuni).