carbonifer
CARBONIFÉR, -Ă, carboniferi, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Despre roci, terenuri sau regiuni) Care conţine zăcăminte de cărbuni. 2. Adj. Care se ocupă cu extracţia şi cu prelucrarea cărbunelui; privitor la cărbuni. 3. S.n. A cincea perioadă a erei paleozoice, în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbuni. – Din fr. carbonifère.
carbonifér (care conţine cărbune) adj. m., pl. carboniféri; f. sg. carboniféră, pl. carbonifére
carbonifér (geol.) s. n.
CARBONIFÉR2 ~e n. Perioadă din era paleozoică caracterizată prin depuneri mari de zăcăminte de cărbuni. /<fr. carbonifere
CARBONIFÉR1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre terenuri sau regiuni) Care conţine zăcăminte de cărbuni. Bazin ~. 2) Care se referă la extracţia şi prelucrarea cărbunelui. Industrie ~ă. /<fr. carbonifere
CARBONIFÉR, -Ă I. adj. 1. (despre terenuri, roci) care conţine zăcăminte de cărbune. 2. referitor la cărbunele de pământ, la extracţia şi prelucrarea lui. II. adj., s. n. (din) penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format bogate zăcăminte de cărbuni. (< fr. carbonifère)
CARBONIFÉR, -Ă adj. 1. (Despre terenuri sau regiuni) Care conţine zăcăminte de cărbuni. 2. Referitor la cărbunele de pământ, la extracţia şi la prelucrarea lui. // s.n. Penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format cele mai bogate zăcăminte de cărbuni. [< fr. carbonifère, cf. lat. carbo – cărbune, ferre – a purta].