carbonata
CARBONATÁ, pers. 3 carbonatează, vb. I. Tranz. A transforma în carbonat. – Din fr. carbonater.
carbonatá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. carbonateáză
A CARBONAT//Á pers. 3 ~eáză tranz. A transforma în carbonat. /<fr. carbonater
CARBONATÁ vb. tr. a supune operaţiei de carbonatare. (< fr. carbonater)
CARBONATÁ vb. I. tr. A transforma în carbonat; a supune operaţiei de carbonatare. [< fr. carbonater].