caravela
CARAVÉLĂ, caravele, s.f. Corabie cu pânze, rapidă, folosită în trecut (de spanioli şi de portughezi) pentru călătorii lungi. – Din it. caravella, fr. caravelle.
caravélă s. f., g.-d. art. caravélei; pl. caravéle
CARAVÉL//Ă ~e f. (în sec. XIII-XVI) Corabie uşoară cu vele, folosită de spanioli şi portughezi în călătorii de lungă durată. /<it. caravella, fr. caravelle
CARAVÉLĂ s. f. navă rapidă, cu trei catarge şi rază mare de acţiune, din sec. XV-XVI. (< fr. caravelle, port. caravela)
CARAVÉLĂ s.f. Navă cu vele cu patru catarge, folosită în trecut mai ales de spanioli şi de portughezi. ♦ Bastiment turcesc. [< fr. caravelle, it. caravella, cf. port. caravela, sp. carabela].