carava
CARÁVĂ, carave, s.f. Unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale şi în bălţi pentru prinderea plăticii şi a şalăului. – Et. nec.
carávă s. f., g.-d. art. carávei; pl. caráve
CARÁV//Ă ~e f. Unealtă de pescuit cu care se prind plătici şi şalăi. /Orig. nec.
caravá, caravále, s.f. (reg., înv.) lemn încovoit în formă de arc, cu capetele legate printr-o coardă, folosit în facerea saltelelor; drâng.