carausi
CĂRĂUŞÍ, cărăuşesc, vb. IV. Intranz. A face cărăuşie, a se ocupa cu cărăuşia. [Pr.: -ră-u-] – Din cărăuş.
cărăuşí vb. (sil. -ră-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cărăuşésc, imperf. 3 sg. cărăuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cărăuşeáscă
CĂRĂUŞÍ, cărăuşesc, vb. IV. Intranz. A face cărăuşie, a se ocupa cu cărăuşia. [Pr.: -ră-u-] – Din cărăuş.
cărăuşí vb. (sil. -ră-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cărăuşésc, imperf. 3 sg. cărăuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cărăuşeáscă
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro