caratura
CĂRĂTÚRĂ, cărături, s.f. Acţiunea de a căra; transport. ♦ (Concr.) Cantitate dintr-o povară, cât se poate căra o dată (cu căruţa, cu carul etc.). – Căra + suf. -ătură.
CĂRĂTÚRĂ s. v. transport.
cărătúră s. f., g.-d. art. cărătúrii; pl. cărătúri