carapace
CARAPÁCE, carapace, s.f. Înveliş osos, cornos sau calcaros care protejează corpul unor animale. – Din fr. carapace.
CARAPÁCE s. (ANAT.) ţest, (rar) capac, scafă, (reg.) troacă, (înv.) ţeastă. (~ de broască ţestoasă.)
carapáce s. f., g.-d. art. carapácei; pl. carapáce
CARAPÁCE ~ f. Înveliş tare (chitinos, calcaros, osos) care protejează corpul unor animale (raci, broaşte-ţestoase etc.). [G.-D. carapacei] /<fr. carapace
CARAPÁCE s. f. 1. înveliş tare care acoperă corpul broaştelor ţestoase, al racilor etc. 2. (fig.) înveliş protector. (< fr., it. carapace)
CARAPÁCE s.f. Înveliş tare care acoperă corpul broaştelor ţestoase, al racilor etc. [< fr. carapace, cf. sp. carapacho].