carambola
CARAMBOLÁ vb. tr., intr. 1. (la biliard) a face carambolaj. 2. (fam.) a lovi, a ciocni. (< fr. caramboler)
CARAMBOLA s. Fructul unui arbore exotic, originar din Asia de sud-est (Averrhoa carambola), de culoare galben-verzuie, de 7-12 cm lungime, caracterizat prin cinci nervuri longitudinale adânci, astfel că tăiat transversal se obţin felii de forma unor stele (engl. starfruit), cu miezul gălbui şi cu puţine seminţe, având gust acrişor şi aromă de iasomie; se consumă natur, în salate şi cocteiluri de fructe, feliile fiind utilizate şi ca elemente de decor.