carambol
CARAMBÓL, caramboluri, s.n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel. ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Din fr. carambole.
CARAMBÓL s. (rar) carambolaj. (~ la jocul de biliard.)
caramból s. n., pl. carambóluri
CARAMBÓL ~uri n. 1) (la jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a două bile străine. 2) fig. fam. Situaţie încurcată; neînţelegere; încurcătură; zăpăceală. /<fr. carambole
CARAMBÓL s. n. 1. bilă roşie, la biliard. 2. (fig.) încurcătură, ciocnire. (< fr. carambole)
CARAMBÓL s.n. 1. Bilă roşie (la jocul de biliard). ♦ Carambolaj. 2. (Fig.; fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. [Pl. -oluri, -oale. / < fr. carambole].