caraitor
CÂRÂITÓR, -OÁRE, cârâitori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S.f. Scârţâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] – cârâi + suf. -tor.
cârâitór adj. m., (persoană) s. m. (sil. -râ-i-), pl. cârâitóri; f. sg. şi pl. cârâitoáre