carafta
caráftă (parte a războiului de ţesut) s. f., g.-d. art. caráftei; pl. caráfte
caráftă (căráftă), caráfte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care ţin vatalele; cioacă.
caráftă (-te), s.f. – Cui de siguranţă care opreşte stativul războiului de ţesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete.