caracul
CARACÚL, (1) s.m., (2) s.n. 1. S.m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. S.n. Blăniţă de miel aparţinând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s.m. şi n.] – Din fr. caracul.
caracúl (rasă, blăniţă, obiect confecţionat) s. n., pl. („blăniţe, confecţii“) caracúluri
CARACÚL n. 1) Rasă de oi, originară din Asia Centrală (oraşul Karakul), ai căror miei au o blană buclată. 2) Blană de miel din această rasă, din care se fac paltoane, căciuli etc. /<fr. caracul
CARACÚL s. m. 1. rasă de oi cu blana buclată, neagră, asemănătoare cu astrahanul. 2. blăniţă de miel din această rasă. (< fr. caracul)
CARACÚL s.m. Rasă de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. // s.n. Blăniţa unui miel din această rasă. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oraş în Asia Centrală].