caracal
caracál s. m., pl. caracáli
CARACÁL ~i m. 1) Specie de pisică sălbatică, cu blana roşcată şi urechi negre. 2) Blana acestui animal. /<fr. caracal
CARACÁL s. m. linx cu urechile negre, în Africa şi în stepele din sud-vestul Asiei; râs de pustiu. (< fr., sp. caracal)
caracál (-li), s.m. – Rîs, linx (Lynx caracal). – Var. carachiul, caraculac. Tc. kara kulak „ureche neagră“, conservat şi în toponimul Caracal. Var. este un rezultatul unei confuzii cu carachiul „blană de astrahan“, din rus. karakulĭ „de astrahan“.