carabinier
CARABINIÉR, carabinieri, s.m. 1. (Înv.) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2. (În Italia) Membru al jandarmeriei. [Pr.: -ni-er] – Din fr. carabinier.
carabiniér s. m. (sil. -ni-er), pl. carabiniéri
CARABINIÉR ~a (~i, ~e) m. şi f. 1) Ostaş din trupele de interne, înarmat cu o carabină. 2) (în Italia) Ostaş care face serviciul la jandarmerie. [Sil. -ni-er] /<fr. carabinier
CARABINIÉR s. m. 1. (în trecut) soldat înarmat cu carabină. 2. membru al jandarmeriei (în Italia); nume dat vameşilor în Spania. (< fr. carabinier, it. carabiniere)
CARABINIÉR s.m. Soldat înarmat cu carabină. ♦ Soldat care face serviciu de poliţie în Italia. [Pron. -ni-er. / < fr. carabinier, it. carabiniere].