carabina
CARABÍNĂ, carabine, s.f. 1. Puşcă (cu ţeava ghintuită) mai scurtă şi mai uşoară decât puşca obişnuită. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanţ sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea uşoară a cablului. – Din fr. carabine.
CARABÍNĂ s. (prin Transilv. şi Maram.) ştuţ. (A vânat cu ~.)
carabínă s. f., g.-d. art. carabínei; pl. carabíne
CARABÍN//Ă ~e f. 1) Puşcă uşoară cu ţeavă scurtă. 2) Cârlig închis printr-un arc de care se prind diferite obiecte. [G.-D. carabinei] /<fr. carabine
CARABÍNĂ s.f. 1. Puşcă uşoară, cu ţeavă scurtă, ghintuită. 2. Cârlig închis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< fr. carabine, it. carabina].
CARABÍNĂ s. f. 1. puşcă uşoară, cu ţeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine)