caputatura
CĂPUTĂTÚRĂ, căputături, s.f. (Înv.) Căpută (1). – Căputa + suf. -ătură.
căputătúră s. f., g.-d. art. căputătúrii; pl. căputătúri
căputătúră, căputătúri, s.f. (înv.) parte a încălţămintei care acoperă zona superioară a labei.
CĂPUTĂTÚRĂ, căputături, s.f. (Înv.) Căpută (1). – Căputa + suf. -ătură.
căputătúră s. f., g.-d. art. căputătúrii; pl. căputătúri
căputătúră, căputătúri, s.f. (înv.) parte a încălţămintei care acoperă zona superioară a labei.
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro