capuitor
CĂPUITÓR, căpuitoare, s.n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea2; buterolă. [Pr.: -pu-i-] – Cf. c a p 1.
CĂPUITÓR s. v. buterolă.
căpuitór s. n. (sil. -pu-i-), pl. căpuitoáre
CĂPUITÓR, căpuitoare, s.n. Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea2; buterolă. [Pr.: -pu-i-] – Cf. c a p 1.
CĂPUITÓR s. v. buterolă.
căpuitór s. n. (sil. -pu-i-), pl. căpuitoáre
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro