capuire
CĂPUÍRE1, căpuiri, s.f. Acţiunea de a căpui şi rezultatul ei. – V. căpui.
CĂPUÍRE2, căpuiri, s.f. Operaţie prin care se turteşte extremitatea liberă a corpului unui nit, pentru a forma al doilea cap). – Cf. c a p 1.
căpuíre (prindere; baterea nitului) s. f., g.-d. art. căpuírii; pl. căpuíri