capugiu
CAPUGÍU, capugii, s.m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în ţările româneşti, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. – Din tc. kapucu (lit. kapici).
capugíu s. m., art. capugíul; pl. capugíi, art. capugíii
capugíu (-ii), s.m. – Portar sau paznic al seraiului. – Capugi-paşa, şambelan al Porţii, însărcinat cu introducerea ambasadorilor, hotărîrea ordinelor şi executarea lor. – Var. capigiu. Tc. kapuci, kapici (Şeineanu, II, 29).