captuh
căptúh, căptúhuri, s.n. (reg. înv.) căptuşeală de pânză pentru piepţii şi spatele cămăşilor ţărăneşti.
cáptuh (-huri), s.n. – Pînză de căptuşit, pînză groasă. – Var. căptuh. Germ. Kapptuch (Puşcariu, Dacor., II, 594; DAR). A intrat probabil în limbă cel mai tîrziu în sec. XVII, căci der. căptuşi apare deja la Cantemir. Der. căptuşi, vb. (a aplica la o haină căptuşeală; a acoperi cu husă; a face rost, a obţine); căptuşeală, s.f. (material cu care se dublează, în interior, un obiect de îmbrăcăminte; husă, învelitoare).