capriori
CĂPRIORÍ, căprioresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A fixa căpriorii (II 1) la o construcţie. [Pr.: -pri-o-] – Din căprior.
căpriorí vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căpriorésc, imperf. 3 sg. căprioreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căprioreáscă