caprar
CĂPRÁR1, căprari, s.m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius.
CĂPRÁR2, căprari, s.m. (Pop.) Caporal. – Probabil din magh. káprár (káplár). Cf. bg. k a p r a l, rus. k a p r á l.
CĂPRÁR s. v. caporal.
căprár (păstor, caporal) s. m. (sil. -prar), pl. căprári
CĂPRÁR1 ~i m. pop. Grad militar imediat inferior celui de sergent; caporal. /<ung. káprar, germ. Kapral
CĂPRÁR2 ~i m. rar Persoană care paşte caprele. /<lat. caprarius
căprár (-ri), s.m. – Păstor de capre. – Mr., megl. căprar. Lat. caprārius (Puşcariu 280; Candrea-Dens., 240; REW 1648); cf. it. capraio, prov., cat. cabrier, fr. chevrier, sp. cabrero, port. cabreiro. Nu trebuie să se confunde cu omonimul său căprar „caporal“. cf. caporal. Der. căprăreasă, s.f. (păstoriţă de capre); căprăreaţă, s.f. (stînă de capre), pe care Candrea-Dens., 249, îl derivă de la un lat. *capraricia, cf. sp. cabreriza, dar care poate fi şi un der. intern, cu suf. -eaţă (cf. strungăreaţă, porcăreaţă); căprărie, s.f. (stînă de capre); căprărit, s.n. (stînă de capre).