capotare
CAPOTÁRE s.f. Acţiunea de a capota şi rezultatul ei. – V. capota.
CAPOTÁRE s. (rar) capotaj. (~ a unui vehicul.)
capotáre s. f., g.-d. art. capotării
CAPOTÁRE s.f. Acţiunea de a capota şi rezultatul ei; capotaj. [< capota].
CAPOTÁRE s.f. Acţiunea de a capota şi rezultatul ei. – V. capota.
CAPOTÁRE s. (rar) capotaj. (~ a unui vehicul.)
capotáre s. f., g.-d. art. capotării
CAPOTÁRE s.f. Acţiunea de a capota şi rezultatul ei; capotaj. [< capota].
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro