caplama
CAPLAMÁ s.f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiş etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lăţime de 2 cm. – Din tc. kaplama.
caplamá s. f. (sil. -pla-), pl. caplamále
CAPLAMÁ ~le f. (la un perete, un acoperiş etc.) Mod de prindere a scândurilor astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lăţime de 2 cm. /<turc. kaplama
caplamá, caplamále, s.f. (înv.) 1. manta căptuţită cu blană; şubă. 2. îmbucătura marginilor podelii sau tavanului.
CAPLÁMĂ s.f. v. caplama.