capitulatie
CAPITULÁŢIE, capitulaţii, s.f. Convenţie prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetăţenii străini aflaţi pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulaţiúne s.f.] – Din fr. capitulation.
capituláţie (convenţie referitoare la cetăţenii străini) s. f. (sil. -ţi-e), art. capituláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. capituláţiei; pl. capituláţii, art. capituláţiile (sil. -ţi-i-)
CAPITULÁŢI//E ~i f. Convenţie internaţională prin care un stat asigură supuşilor altui stat anumite privilegii. [Art. capitulaţia; G.-D. capitulaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. capitulation
CAPITULÁŢIE s. f. convenţie internaţională unilaterală, care asigură pentru cetăţenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. (< fr. capitulation)
CAPITULÁŢIE s.f. (Ist.) Convenţie care asigură supuşilor unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. ♦ Convenţie impusă de către o ţară capitalistă unei ţări semicoloniale, prin care se obţin anumite privilegii pentru cetăţenii săi stabiliţi acolo. [Gen. -iei, var. capitulaţiune s.f. / cf. fr. capitulation, it. capitulazione].