capitul
CAPÍTUL1, capituli, s.m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alţi clerici catolici. 2. Loc în care se ţin asemenea adunări. – Din it. capitulo.
CAPÍTUL2, capitule, s.n. Inflorescenţă al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum.
CAPÍTUL3 s.n. v. capitol.
capítul (corp, adunare de canonici) s. m., pl. capítuli
capítul (bot.) s. n., pl. capítule
CAPÍTUL2 ~e n. Inflorescenţă cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. /<lat. capitulum, fr. capitule
CAPÍTUL1 ~i m. 1) Corpul canonicilor de la o catedrală catolică. 2) Adunare a canonicilor sau a altor catolici. 3) Loc unde are loc o astfel de adunare. /<it. capitulo, lat. capitulum
CAPÍTUL2 s. n. inflorescenţă racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul. (< fr. capitule, lat. capitulum)
CAPÍTUL1 s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului şi administrarea catedralei şi a bisericilor din oraş. ♢ adunare a canonicilor. ♢ adunare de călugări sau de alţi clerici catolici; locul unde se ţine. (< it. capitulo)
CAPÍTUL2 s.n. v. capitol.
CAPÍTUL s.m. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alţi clerici catolici. ♦ Loc unde se ţin adunări de felul acestora. [< it. capitulo, cf. lat. capitulum].
CAPÍTUL1 s.n. Tip de inflorescenţă cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. [Cf. lat. capitulum – căpuşor, fr. capitule].