capiti
CĂPIŢÍ, căpiţesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face căpiţe. [Var.: (rar) căpiţá vb. I] – Din căpiţă.
căpiţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căpiţésc, imperf. 3 sg. căpiţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căpiţeáscă
A CĂPIŢ//Í ~ésc tranz. (plante cosite) A aduna în căpiţe. /Din căpiţă