capitanie
CĂPITĂNÍE, căpitănii, s.f. 1. (Urmat de determinarea „portului“) Autoritate administrativă şi poliţienească care dirijează activitatea unui port. ♦ Clădire în care este instalată administraţia unui port. 2. (Înv.) Detaşament condus de un căpitan. – Căpitan + suf. -ie.
CĂPITĂNÍE s. v. batalion.
căpităníe s. f., art. căpitănía, g.-d. art. căpităníei; pl. căpităníi, art. căpităníile
CĂPITĂNÍ//E ~i f. 1) Conducere administrativă a unui port. 2) Sediul acestei conduceri. [Art. căpitănia; G.-D. căpităniei; Sil. -ni-e] /căpitan + suf. ~ie