capitala
CAPITÁLĂ, capitale, s.f. 1. Oraş de reşedinţă în care îşi au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oraş în care îşi au sediul organele de conducere ale unei unităţi administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitálie s.f.] – Din fr. capitale.
CAPITÁLĂ s. v. majusculă.
CAPITÁLĂ s. 1. (înv.) mitropolie, scaun, taht, (rusism înv.) stoliţă. (~ unei ţări.) 2. reşedinţă. (~ de judeţ.)
capitálă s. f., g.-d. art. capitálei; pl. capitále
CAPITÁL//Ă ~e f. Oraş principal, unde îşi au reşedinţa organele supreme ale puterii de stat. [G.-D. capitalei] /<fr. capitale
CAPITÁLĂ s. f. oraş al unei ţări unde îşi au reşedinţa organele puterii de stat. (< fr. capitale)
CAPITÁLĂ s.f. 1. Oraş al unei ţări unde îşi au reşedinţa organele puterii de stat. 2. Literă (de tipar) mare. [Var. capitalie s.f. / < fr. (ville) capitale, it. capitale].